Sălişte numită Capitala Spirituală a mărginenilor, este un viu monument al tărănimii, al destoiniciei culturale şi al stăruintei neîntrerupte a poporului nostru pe plaiurile ardelene.
Este „Satul fetelor frumoase şi a tăranilor cu biblioteci” după cum spunea poetul P. Panaitescu.
Nicolae Iorga afirma, „Nimic nu întrece însă Săliştea, în vederea munţilor hotarului supt culmea împădurită a Netedului, plimbările multe şi dulci şi ţinta răcoritoare a izvorului de apă bună, ea resfira în toate părţile ulite şi ulicioare întortocheate, cu livezi adânci şi mari case gospodăreşti”.
Cum ajung?
Localizare:
Acces:
- DN1-DN7 (Deva -Alba Iulia) – Sibiu -DN1(E68) – Fagaras – Brasov;
- Transfagarasanul- DN7C (DN1 – Sibiu – Brasov)Cartisoara – Balea Lac – Curtea de arges (AG) – Pitesti; DN7-Ramnicu Valcea – Pitesti – Bucuresti;
- DN14 Sibiu – Medias – Sighisoara; DN14A Medias – Tarnaveni (MS) – Iernut (MS); DN14B – Copsa Mica – Blaj (AB) – Teius (AB)
- E68-DN7-DN1-Sibiu-Cristian-Săliste
Monumente istorice
- Ruinele Cetatii Feudale Salgo din Sibiel, situata pe dealul Cetate la 1099 m altitudine, mentionata documentar din 1383.
- Monumentul funerar al lui ,,Ioan Baila’’ , sat Vale, chiar langa biserica ortodoxa Sf. Treime , sec. XIX
- Ansamblul rural ,, Centrul istoric al localitatii ’’ , sat Vale sec. XVII – XIX
- Casa Memoriala ,, IOAN LUPAS ’’ – str. Memorandistilor, Saliste
- Casa Memoriala ,, D. D. ROSCA’’- str. Brata, Saliste
- Casa Memoriala ,,O. GHIBU ’’- str. Vale, Saliste
- Troita nr. 142 ( sec. XIX ) – Saliste
- Troita 166 ( 1803 ) – Sibiel
- Troita nr. 288 , in fata casei (1814) – Sibiel
- Casa de lemn nr. 31 ( sf. sec. XVIII ) – Sibiel
- Casa de lemn nr. 151 ( sf. sec. XIX ) – Sibiel
- Casa de lemn nr. 322 ( sec. XIX ) – Sibiel
- Casa de lemn nr. 152 (sec. XIX ) – Sibiel
- Ansamblul rural ,,Centrul istoric al localitatii’’ – Saliste
- Bustul lui ,, NICOLAE HENTIU’’ – In Gradina Publica (1934), Saliste
O școală istorica – ” Ioan Lupaș” din Săliște
În data de 16 mai 2016 , Săliştea a îmbracat straie de sărbătoare. Şcoala a implit patru secole de la prima atestare documentară, iar pentru a marca această vârstă Primăria Oraşului Sălişte, în colaborare cu Liceul Tehnologic „Ioan Lupaş” din Sălişte, au organizează o serie de evenimente.
1616, începutul şcolii săliştene
Istoria şcolii din Sălişte este o mică parte din istoria Transilvaniei, cu idealurile căreia se confundă şi la ale cărei evenimente se alătură.
La începuturi, a fost şcoală „de bucoavnă”, pe lângă biserică. Şcoala din Sălişte, în care au învăţat atâţia fii ai Mărginimii noastre, este atestată documentar din anul 1616, atunci când la Sibiu nu era nici biserică nici şcoală românească.
Aceasta e una din cele mai vechi şcoli româneşti din toată Transilvania (a doua după cea din Scheii Braşovului). Odată ce a apărut, şcoala a continuat să existe secole de-a rândul. Începuturile învăţăturii de carte au fost, cel mai probabil, chiar în biserică. Apoi se ştie că au fost case închiriate, sau donate anume pentru şcoală. În anul 1821 s-a construit primul local de şcoală, care apoi de-a lungul anilor s-a întregit cu noi edificii şcolare. Numai înşiruirea şcolilor ce au funcţionat în Sălişte spune multe despre istoria ei:
Şcoala primară capitală, şcoala de repetiţie economică, gimnaziile de băieţi şi de fete, devenite gimnaziu mixt, şcoala de menaj, şcoala de învăţăcei industriali, şcoala elementară de comerţ, liceu comercial, şcoala tehnică de administraţie economică, şcoala horticolă, şcoala medie mixtă, liceu teoretic, liceu economic. Acestea toate alături de grădiniţă, sau alte cursuri ca cele de cantori, cursuri pentru învăţători, curs practic pentru educatoare şi mai târziu curs de montanologie, liceu seral, sau cu frecvenţă redusă.
Cuvintele Dr. Ioan Lupaş despre şcoala din Sălişte spun mult:
„În rezumat, despre munca didactică şi educativă a şcoalei noastre din Sălişte, se poate spune că este în continuu progres apreciabil, urmărind cu neîntreruptă stăruinţă realizarea ţintelor de căpetenie fixate de pedagogia modernă care cere ca învăţământul să fie totdeauna educativ şi să trezească interes luminat şi statornic, nu numai pentru cunoștințele teoretice împărtăşite prin şcoală, ci îndeosebi şi mai ales pentru împrejurările de viaţă în care vor avea elevii noştri să aplice aceste cunoștințe, să-şi încerce norocul şi să-şi uşureze traiul cu ajutorul lor.”
Numele liceului este dat de unul dintre cei 12 academicieni pe care i-a dat şcoala din Sălişte: Ioan Lupaş
A fost istoric, profesor , om politic şi preot. S-a născut la Sălişte pe 9 august 1880 şi a decedat la 3 iulie 1967.Studiază la liceul de stat din Sibiu şi la liceul ortodox: “Andrei Şaguna” din Braşov. Lucrări principale de istorie bisericească: “Câteva pagini din trecutul comunei Sălişte “, “Luptătorii pentru lumină”, “ Din istoricul ziaristicii româneşti”, “Mitropolitul Andrei Şaguna”, Sibiu . El a fost reprezentantul de seamă al Şcolii din Sălişte şi de aceea îi poartă şi numele de: “Ioan Lupaş”.
- „Ioan Lupaş vorbeşte despre ţintele de căpetenie fixate de pedagogia modernă, prin care învăţământul trebuie să fie educativ şi să trezească interes luminat şi statornic (…) mai ales pentru împrejurările de viaţă. După acest principiu au funcţionat şcoala primară, gimnazialul de băieţi şi de fete, şcoala de menaj, de învăţăcei industriali, şcoala de comerţ şi de administraţie economică, şcoala horticolă”, spun primarul Horaţiu Răcuciu şi directorul Liceului, Marius Boromiz.
- „Istoria şcolii săliştene care aniversează în aceste zile 400 de ani de la prima atestare documentară se confundă cu cea a Transilvaniei: dorinţă de afirmare şi existenţă perenă prin cultură. Edificiu cultural şi spiritual în acelaşi timp, ea marchează prin existenţa sa atestată încă din 1616 viaţa românească în esenţialul şi în firescul ei'”, mai adaugă organizatorii.
Astăzi Liceul Tehnologic „Ioan Lupaş” Sălişte îşi urmează destinul pentru a fi la înălţimea trecutului. Aici se găsesc copii/elevi care învață în ciclurile de învățământ primar, gimnazial, liceal și profesional.