Amnaş

Cu o populaţie de aproape 400 de locuitori, satul Amnaş (cunoscut şi sub denumirea de Amlaş), atestat documentar la 1309, aparţine din punct de vedere administrativ de oraşul Sălişte.

Aşezarea a fost locuită încă din preistorie, tezaurul descoperit în 1850 în locul numit “Gropile Hoţilor” şi care cuprinde 300-350 de denari republicani fiind datat în ultimele două secole Î. Chr.

Pe teritoriul localităţii au fost identificate şi urme romane, între care o “villa”, precum şi medievale (un vârf de săgeată, un pinten de fier placat cu argint, precum şi un tezaur mixt ce conţinea, într-o oală, monede de argint şi bijuterii în greutate de peste 500 g ). Timp de un secol (1320-1420), aşezarea şi-a păstrat caracterul săsesc iniţial, ajungând ca, în anul 1472, în timpul dominaţiei otomane, să fie inclus chiar în Scaunul Săsesc al Sibiului.

Unul dintre cele mai importante obiective turistice ale localităţii îl reprezintă biserica având hramul “Sf. Mihail”, ridicată în a doua jumătate a secolului al XV-lea.

Deşi a căzut pradă unui incendiu devastator, în anul 1631, lăcaşul de cult a fost refăcut din temelii, în acelaşi secol. Reprezentările grafice ale secolului al XIX-lea prezintă respectivul edificiu ca fiind o biserică-sală având nava şi corul prevăzute cu două etaje de luptă. Din cauza pericolului prăbuşirii, biserica a fost închisă în anul 1875, iar apoi demolată.

Construită în stil neoromantic pe acelaşi amplasament, ultima “versiune” a lăcaşului de cult a fost înălţată în anul 1899, având hramul “Sf. Ilie Tesviteanul”. Tot din reprezentări grafice de epocă a putut fi constatată existenţa unei incinte poligonale, cu un turn de apărare în partea de nord-vest şi un bastion de flancare a porţii, practicată pe latura de sus-vest a incintei, protejată cu hersă. Urme ale fortificaţiilor mai sunt vizibile şi azi la vest şi sud-vest de actuala biserică.

De menţionat că, documentele vremii pomenesc de existenţa, până în secolul al XIX-lea, în punctul numit “Marienkirch” şi a unei biserici de pelerinaj.

Unul dintre cei mai iubiţi fii ai satului a fost Michael Klein (1959-1993). Fotbalist al “generaţiei de aur”, cu 90 de prezenţe în echipa naţională a României, dispărut prematur din viaţă, Klein a jucat fotbal de performanţă la Corvinul Hunedoara (al cărui nume îl poartă stadionul din localitate), Dinamo Bucureşti şi Bayer Uerdingen.