Sibielul, situat la 5 km de Saliste si la 24 km de Sibiu, aflat pe cursul inferior al raului Sibiel, adapostit de munti ca intr-o caldare, apare pentru prima data in documentele vremii in secolul al IV-lea, fiind atestat documentar in anul 1384. Satul a evoluat continuu in decursul istoriei, ajungad astazi un sat emblematic de referinta in Marginimea Sibiului, cu oameni gospodari si mandri ce au reusit sa duca si peste hotarele Romaniei traditiile, datinile, obiceiurile si bucatele romanesti.
In prezent numarul locuitorilor satului este de 450 dar vara acesta aproape ca se dubleaza datorita numarului mare de case de vacanta ale fiilor satului si ale altor persoane atrase de aerul curat si peisajul natural ,dar si a miilor de turisti care vin sa vada minunea de la Sibiel, cel mai mare muzeu de icoane pe sticla expuse din Europa, sau chiar din lume de acest gen, care poarta numele ctitorului sau, preotul Zosim Oancea.
Localnicii sai, oameni vrednici si cu stare, se ocupa in marea lor majoritate cu agroturismul si agricultura, predominand pomicultura si cresterea animalelor. Pe langa acestea in sat s-au mai pastrat si vechiile obiceiuri : pictura icoanelor, tesutul, prelucrarea fierului, a lemnului,etc.
In centrul satului se ridica mare si impunatoare, asemenea unui urias, biserica veche care domina si astazi peste intreaga comunitate. Apoi este scoala – una dintre cele mai vechi din regiune, in care s-a format si unul din marii istorici ai Romaniei, academicianul Andrei Otetea. Primarie nu exista, decat in orasul Saliste, deoarece satul nu detine autonomie administrativa.
In Sibiel, agroturismul se practica din anul 1970, perioada in care romanii nu aveau dreptul nici macar sa viseze european.
Totul a pornit din initiativa unui om cu o mare daruire sufleteasca, preotul Zosim Oancea, care dupa o lunga perioada petrecuta in temnitele comuniste a ajuns la Sibiel ca preot paroh si a inceput intemeierea muzeului spunand credinciosilor : „Acasa te bucuri numai tu de icoana, dar la muzeu se va bucura toata lumea ” . Astfel, icoana cu icoana, s-a cladit marea opera de arta de la Sibiel care atrage o multime de turisti ” curiosi”, dornici sa descopere ” Capela Sixtina de la Sibiel „.
Turistii veneau la Sibiel, dar aveau nevoie de cazare si masa, deoarece nu poti descoperi frumusetile acestui mic colt de rai trecand pe aici doar intr-o singura zi. Asa au aparut pensiunile turistice cu gazdele care te intampina si astazi la fel ca si ieri in costumele lor traditionale, in alb si negru, elemente ce confera portului eleganta, sobrietate, dar si o unicitate deosebita asa cum este si firea locuitorilor.
Daca doriti sa descoperiti un sat tipic ardelenesc, sau sa redescoperiti universul nostalgic al taranului roman, unde natura, traditiile, cultura si ospitalitaea localnicilor se imbina intr-un mod deosebit de armonios, va asteptam la Sbiel.
